contrôle

Etimologie

Din franceză medie contrerole (prin haplologie), care provine latină medie contrarotulum < compus din latină contra („contra, împotriva”) + rotulus, rotula („rotiță, rotilă”).

Înrudit cu catalană control, italiană controllo, portugheză controlo, controle, română control și spaniolă control.

Pronunție

• AFI: /kɔ̃.tʁol/
•  Audio^fișier

Substantiv

contrôle m., contrôles pl.

1. control
2. controlare, verificare

   Être chargé de l'inspection et du contrôle d'une perception, d'une comptabilité, d'une caisse.

3. (educ.) control, test

Etimologie

Din contrôler.

Verb

1. forma de persoana a I-a singular la prezent indicativ pentru contrôler.
2. forma de persoana a III-a singular la prezent indicativ pentru contrôler.
3. forma de persoana a I-a singular la subjonctiv prezent pentru contrôler.
4. forma de persoana a III-a singular la subjonctiv prezent pentru contrôler.
5. forma de persoana a II-a singular la imperativ prezent pentru contrôler.

Referințe

• CNRTL.fr
• Wiktionary
• Wiktionnaire