contopire
română
Etimologie
Din a contopi.
Pronunție
- AFI: /kon.to'pi.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului contopire | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | contopire | contopiri |
| Articulat | contopirea | contopirile |
| Genitiv-Dativ | contopirii | contopirilor |
| Vocativ | ' | ' |
- acțiunea de a (se) contopi și rezultatul ei; fuziune.
Sinonime
Antonime
Traduceri
Referințe
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.