consistență

română

Etimologie

Din franceză consistance.

Pronunție

  • AFI: /kon.sisˈten.ʦə/


Substantiv


Declinarea substantivului
consistență
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ consistență consistențe
Articulat consistența consistențele
Genitiv-Dativ consistenței consistențelor
Vocativ consistență consistențelor
  1. grad de densitate, de tărie, de soliditate a unui corp, a unei materii etc.; rezistența opusă de un corp sau de un material la deformare sau la sfărâmare.
  2. tărie, soliditate, fermitate.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.