conjectura
română
Etimologie
Din franceză conjecturer.
Pronunție
- AFI: /kon.ʒek.tuˈra/
Verb
| Conjugarea verbului conjectura | |
| Infinitiv | a conjectura |
| Indicativ prezent pers. 1 sg. |
conjecturez |
| Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să conjectureze |
| Participiu | conjecturat |
| Conjugare | I |
- (v.tranz.) a judeca după aparențe, a face o conjectură.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.