conexa

română

Etimologie

Din conexiune.

Pronunție

  • AFI: /kon.ekˈsa/


Verb


Conjugarea verbului
conexa
Infinitiv a conexa
Indicativ prezent
pers. 1 sg.		 conexez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.		 să conexeze
Participiu conexat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) a lega împreună, a alătura, a grupa lucruri sau chestiuni de aceeași natură; a reuni.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.