condicar

română

Etimologie

Din condică + sufixul -ar.

Pronunție

  • AFI: /kon.di'kar/


Substantiv


Declinarea substantivului
condicar
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ condicar condicari
Articulat condicarul condicarii
Genitiv-Dativ condicarului condicarilor
Vocativ condicarule condicarilor
  1. (înv.) persoană care scria sau avea în păstrare condicile; arhivar.

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.