condac

română

Etimologie

Din neogreacă κοντάκιον (kontákion), de la κοντός (kóntos, „scurt”), în parte prin intermediul slavă (veche) kondakŭ (Vasmer, Gr., 81).

Pronunție

  • AFI: /konˈdak/


Substantiv


Declinarea substantivului
condac
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ condac condace
Articulat condacul condacele
Genitiv-Dativ condacului condacelor
Vocativ condacule condacelor
  1. cântec bisericesc scurt prin care se aduc laude unui sfânt sau se arată însemnătatea unei sărbători.


Traduceri

Etimologie

Din turcă kondak < neogreacă κοντάκι (kontáki) (Cihac, II, 568; Meyer 197; Șeineanu, II, 145).

Substantiv


Declinarea substantivului
condac
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ condac condacuri
Articulat condacul condacurile
Genitiv-Dativ condacului condacurilor
Vocativ condacule condacurilor
  1. braț de ferăstrău cu ramă, folosit pentru tăierea lemnului.


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.