conciliatorism

română

Etimologie

Din conciliator + sufixul -ism.

Pronunție

  • AFI: /kon.ʧi.li.a.to'rism/


Substantiv


Declinarea substantivului
conciliatorism
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ conciliatorism invariabil
Articulat conciliatorismul invariabil
Genitiv-Dativ conciliatorismului invariabil
Vocativ conciliatorismule invariabil
  1. atitudine, acțiune conciliatoare.
  2. împăciuitorism.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.