compozite

română

Etimologie

Din compozit.

Pronunție

  • AFI: /kom.poˈzi.te/


Substantiv


Declinarea substantivului
-
f.pl. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ - compozite
Articulat - compozitele
Genitiv-Dativ - compozitelor
Vocativ - compozitelor
  1. (f.pl.; tehn.) materiale care reunesc într-un singur produs unele elemente care, de obicei, nu se asociază în mod natural.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.