compărea

română

Etimologie

Din franceză comparaître (după părea).

Pronunție

  • AFI: /kom.pəˈre̯a/


Verb


Conjugarea verbului
compărea
Infinitiv a compărea
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
compar
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să compară
Participiu compărut
Conjugare II
  1. (v.intranz.) a apărea, a se prezenta sau a fi adus în fața unei instanțe judecătorești (ca inculpat sau ca martor).


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.