combinagiu
română
Etimologie
Din a combina + sufixul -giu.
Pronunție
- AFI: /kom.bi.naˈʤiw/
Substantiv
| Declinarea substantivului combinagiu | ||
| m. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | combinagiu | combinagii |
| Articulat | combinagiul | combinagiii |
| Genitiv-Dativ | combinagiului | combinagiilor |
| Vocativ | combinagiule | combinagiilor |
- (peior.) persoană care face tot felul de combinații (necinstite).
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.