comandita

română

Etimologie

Din franceză commanditer.

Pronunție

  • AFI: /ko.man.di'ta/


Verb


Conjugarea verbului
comandita
Infinitiv a comandita
Indicativ prezent
pers. 1 sg.		 comanditez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.		 să comanditeze
Participiu comanditat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) a participa bănește la o întreprindere comercială sau industrială, cu răspundere față de creditori pentru eventualele pierderi în limitele părții de capital social investit.

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.