colăcel

română

Etimologie

Din colac + sufixul -el.

Pronunție

  • AFI: /ko.lə'ʧel/


Substantiv


Declinarea substantivului
colăcel
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ colăcel colăcei
Articulat colăcelul colăceii
Genitiv-Dativ colăcelului colăceilor
Vocativ colăcelule colăceilor
  1. diminutiv al lui colac.
  2. (gastr.) colac mic care se împarte la nunți, la înmormântări etc.
  3. (bot.; reg.) pelargonie.

Sinonime

Cuvinte compuse

  • colăceii-babei

Cuvinte apropiate


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.