coechipier

română

Etimologie

Din franceză coéquipier.

Pronunție

  • AFI: /ko.e.ki.pi'er/


Substantiv


Declinarea substantivului
coechipier
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ coechipier coechipieri
Articulat coechipierul coechipierii
Genitiv-Dativ coechipierului coechipierilor
Vocativ coechipierule coechipierilor
  1. membru al unei echipe de muncă sau al unei echipe sportive, considerat în raport cu ceilalți membri ai echipei.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.