codobatură
română
Etimologie
Din latină populară *codabattula, care provine din latină coda < cauda („coadă”) + formă a lui battuō („a bate”). Este sigur că această compunere este anterioară românei, nu numai datorită consonanței dialectelor. Confer aromână coadã-baturã, cudubaturã, cutrubatã și calabreză codivattula. În general, celelalte limbi au preferat compunere inversă: italiană batticoda, dialectul florentin batticova, occitană bateco, etc.
Pronunție
- AFI: /ko.do'ba.tu.rə/
Substantiv
| Declinarea substantivului codobatură | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | codobatură | codobaturi |
| Articulat | codobatura | codobaturii |
| Genitiv-Dativ | codobaturii | codobaturilor |
| Vocativ | codobatură, codobaturo | codobaturilor |
- (ornit.) (Motacilla, mai ales Motacilla alba) pasăre migratoare mică, cenușie, cu coada lungă, în veșnică mișcare, care trăiește pe lângă ape.
Sinonime
- (ornit.) prundar, prundaș, (reg.) bâțâitoare, codalbă, codobâță, frișcă, obrăznicătură, păstorel, păstoriță, prundurel, sfredeluș, văcăriță, coadă-făloasă, jumătate-de-pasăre, ochiul-boului, pasăre-țigănească, rândunica-Domnului, (prin Transilv. și Maram.) slujnica-cucului
Cuvinte compuse
- codobatură albă
- codobatură galbenă
- codobatură sură
Cuvinte apropiate
Vezi și
- motacilide
Traduceri
pasăre
Referințe
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.