cobur

română

Etimologie

Din turcă kubur. Confer ucraineană, bulgară кобур (kobur).

Pronunție

  • AFI: /koˈbur/


Substantiv


Declinarea substantivului
cobur
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ cobur coburi
Articulat coburul coburii
Genitiv-Dativ coburului coburilor
Vocativ coburule coburilor
  1. (pop.) toc de piele atârnat de șa, în care se purta de obicei pistolul.


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.