clorotică

română

Etimologie

Din clorotic.

Pronunție

  • AFI: /klo'ro.ti.kə/


Substantiv


Declinarea substantivului
clorotică
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ clorotică clorotice
Articulat clorotica cloroticele
Genitiv-Dativ cloroticei cloroticelor
Vocativ clorotico cloroticelor
  1. persoană bolnav de cloroză; (p.ext.) persoană palidă, anemică, bolnăvicioasă, fără vigoare, firavă.


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.