clopoți

română

Etimologie

Din clopot.

Pronunție

  • AFI: /klo'poʦʲ/


Verb


Conjugarea verbului
clopoți
Infinitiv a clopoți
Indicativ prezent
pers. 1 sg.		 clopoțesc
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.		 să clopoțească
Participiu clopoțit
Conjugare IV
  1. (v.intranz.) (rar) a trage clopotul; a suna din clopoțel.


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.