clocotitor

română

Etimologie

Din a clocoti + sufixul -tor.

Pronunție

  • AFI: /klo.ko.ti'tor/


Adjectiv


Declinarea adjectivului
clocotitor
Singular Plural
Masculin clocotitor clocotitori
Feminin clocotitoare clocotitoare
Neutru clocotitor clocotitoare
  1. (despre lichide sau materii lichefiate) care clocotește; fierbinte.
  2. (despre mase de apă) agitat și zgomotos.
  3. (fig.) (despre sentimente, pasiuni, gânduri) aprins, gata să se dezlănțuie.
  4. (fig.) răsunător, zgomotos.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.