clevetitoare
română
Etimologie
Din clevetitor.
Pronunție
- AFI: /kle.ve.ti'to̯a.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului clevetitoare | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | clevetitoare | clevetitoare |
| Articulat | clevetitoarea | clevetitoarele |
| Genitiv-Dativ | clevetitoarei | clevetitoarelor |
| Vocativ | clevetitoareo | clevetitoarelor |
- persoană care clevetește.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.