claviculă

română

Etimologie

Din latină clavicula, franceză clavicule.

Pronunție

  • AFI: /kla.vi'ku.lə/


Substantiv


Declinarea substantivului
claviculă
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ claviculă clavicule
Articulat clavicula claviculele
Genitiv-Dativ claviculei claviculelor
Vocativ claviculă claviculelor
  1. fiecare dintre cele două oase anterioare ale centurii scapulare care (la mamifere) se articulează cu sternul si cu omoplatul.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.