clănțănitură

română

Etimologie

Din a clănțăni + sufixul -tură.

Pronunție

  • AFI: /klən.ʦə.ni'tu.rə/


Substantiv


Declinarea substantivului
clănțănitură
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ clănțănitură clănțănituri
Articulat clănțănitura clănțăniturile
Genitiv-Dativ clănțăniturii clănțăniturilor
Vocativ clănțănitură clănțăniturilor
  1. clănțănit.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.