clăiță

română

Etimologie

Din claie + sufixul -iță.

Pronunție

  • AFI: /klə'i.ʦə/


Substantiv


Declinarea substantivului
clăiță
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ clăiță clăițe
Articulat clăița clăițele
Genitiv-Dativ clăiței clăițelor
Vocativ clăiță clăițelor
  1. diminutiv al lui claie.


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.