clăbuc

română

Etimologie

Din bulgară клабук (klabuk). Confer sârbo-croată klobuk.

Pronunție

  • AFI: /kləˈbuk/


Substantiv


Declinarea substantivului
clăbuc
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ clăbuc clăbuci
Articulat clăbucul clăbucii
Genitiv-Dativ clăbucului clăbucilor
Vocativ clăbucule clăbucilor
  1. spumă făcută de săpunul amestecat cu apă.
  2. spumă care apare la suprafața unor lichide când sunt agitate, când fierb sau când fermentează.
  3. salivă spumoasă, albicioasă (și cu bășici).
  4. sudoare spumoasă pe care o fac animalele, mai ales caii, din pricina efortului și a căldurii.
  5. (rar, la pl.) rotocoale de fum sau de aburi.

Cuvinte derivate

Expresii

  • A face clăbuci la gură = a vorbi mult și cu furie


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.