ciuntitură

română

Etimologie

Din ciunci + sufixul -tură.

Pronunție

  • AFI: /ʧjun.ti'tu.rə/


Substantiv


Declinarea substantivului
ciuntitură
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ ciuntitură ciuntituri
Articulat ciuntitura ciuntiturile
Genitiv-Dativ ciuntiturii ciuntiturilor
Vocativ ciuntitură ciuntiturilor
  1. ciuntire; (concr.) partea rămasă dintr-un membru, dintr-un copac etc. ciuntit.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.