ciufulire
română
Etimologie
Din a ciufuli.
Pronunție
- AFI: /ʧju.fu'li.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului ciufulire | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | ciufulire | ciufuliri |
| Articulat | ciufulirea | ciufulirile |
| Genitiv-Dativ | ciufulirii | ciufulirilor |
| Vocativ | ciufulire | ciufulirilor |
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.