cioculeț

română

Etimologie

Din cioc + sufixul -uleț.

Pronunție

  • AFI: /ʧo.kuˈleʦ/


Substantiv


Declinarea substantivului
cioculeț
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ cioculeț cioculețe
Articulat cioculețul cioculețele
Genitiv-Dativ cioculețului cioculețelor
Vocativ cioculețule cioculețelor
  1. diminutiv al lui cioc.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.