chefnit

română

Etimologie

Din a chefni.

Pronunție

  • AFI: /kef'nit/


Substantiv


Declinarea substantivului
chefnit
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ chefnit chefnituri
Articulat chefnitul chefniturile
Genitiv-Dativ chefnitului chefniturilor
Vocativ chefnitule chefniturilor
  1. (rar) faptul de a chefni; lătrat scurt, repetat, agitat, țăhnit.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.