cerențel
română
Etimologie
Din latină cerinthe („argințică”), cu sufixul diminutiv -el.
Pronunție
- AFI: /ʧe.ren'ʦel/
Substantiv
| Declinarea substantivului cerențel | ||
| m. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | cerențel | cerenței |
| Articulat | cerențelul | cerențeii |
| Genitiv-Dativ | cerențelului | cerențeilor |
| Vocativ | cerențelule | cerențeilor |
- (bot.) călțunul-doamnei.
Sinonime
- (bot.) călțunul-doamnei, argințică
Cuvinte apropiate
- cerițică
Vezi și
Traduceri
plantă; floare
|
|
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.