cerențel

română

Etimologie

Din latină cerinthe („argințică”), cu sufixul diminutiv -el.

Pronunție

  • AFI: /ʧe.ren'ʦel/


Substantiv


Declinarea substantivului
cerențel
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ cerențel cerenței
Articulat cerențelul cerențeii
Genitiv-Dativ cerențelului cerențeilor
Vocativ cerențelule cerențeilor
  1. (bot.) călțunul-doamnei.

Sinonime

Cuvinte apropiate

  • cerițică

Vezi și


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.