cercel

română

Etimologie

Din latină circellus.

Pronunție

  • AFI: /ʧer'ʧel/


Substantiv


Declinarea substantivului
cercel
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ cercel cercei
Articulat cercelul cerceii
Genitiv-Dativ cercelului cerceilor
Vocativ cercelule cerceilor
  1. obiect de podoabă fixat sau atârnat de ureche.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.