cataractă

română

Etimologie

Din franceză cataracte < latină cataracta.

Pronunție

  • AFI: /ka.ta'rak.tə/


Substantiv


Declinarea substantivului
cataractă
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ cataractă cataracte
Articulat cataracta cataractele
Genitiv-Dativ cataractei cataractelor
Vocativ cataractă cataractelor
  1. cădere naturală de apă produsă pe o succesiune de terenuri abrupte mici; ansamblu de cascade mai mici; cascadă.
  2. boală de ochi, care constă în opacifierea cristalinului și care poate duce la orbire totală sau parțială.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.