carouge

franceză

(français)

Etimologie

Variantă a lui caroube.

Pronunție

  • AFI: /ka.ʁuʒ/


Substantiv

carouge f., carouges pl.

  1. lemnul carubierului

Vezi și

  • caroubier

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.