calabalâc

română

Etimologie

Din turcă kalabalik.

Pronunție

  • AFI: /ka.la.ba'lɨk/


Substantiv


Declinarea substantivului
calabalâc
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ calabalâc calabalâcuri
Articulat calabalâcul calabalâcurile
Genitiv-Dativ calabalâcului calabalâcurilor
Vocativ calabalâcule calabalâcurilor
  1. (fam.) obiecte felurite (în dezordine); (p.ext.) bagaje cu care călătorește sau se mută cineva; catrafuse, agărlâc.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.