caia

română

Etimologie

Din turcă kayar „potcoavă cu colți”.

Pronunție

  • AFI: /kaˈja/


Substantiv


Declinarea substantivului
caia
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ caia caiele
Articulat caiaua caielele
Genitiv-Dativ caielei caielelor
Vocativ caia caielelor
  1. cui de oțel moale folosit pentru prinderea potcoavelor la animale.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.