cătărămuță

română

Etimologie

Din cataramă + sufixul -uță.

Pronunție

  • AFI: /kə.tə.rə'mu.ʦə/


Substantiv


Declinarea substantivului
cătărămuță
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ cătărămuță cătărămuțe
Articulat cătărămuța cătărămuțele
Genitiv-Dativ cătărămuței cătărămuțelor
Vocativ cătărămuță cătărămuțelor
  1. diminutiv al lui cataramă.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.