căpătuit

română

Etimologie

Din a (se) căpătui.

Pronunție

  • AFI: /kə.pə.tu'it/


Adjectiv


Declinarea adjectivului
căpătuit
Singular Plural
Masculin căpătuit căpătuiți
Feminin căpătuită căpătuite
Neutru căpătuit căpătuite
  1. care și-a creat (prin mijloace necinstite) o situație, un rost; cu stare, așezat.
  2. (fam.) căsătorit.


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.