cămătar

română

Etimologie

Din camătă + sufixul -ar.

Pronunție

  • AFI: /kə.mə'tar/


Substantiv


Declinarea substantivului
cămătar
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ cămătar cămătari
Articulat cămătarul cămătarii
Genitiv-Dativ cămătarului cămătarilor
Vocativ cămătarule cămătarilor
  1. persoană care dă împrumuturi bănești în schimbul unei camete.

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.