călcătură

română

Etimologie

Din a călca + sufixul -ătură.

Pronunție

  • AFI: /kəl.kə'tu.rə/


Substantiv


Declinarea substantivului
călcătură
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ călcătură călcături
Articulat călcătura călcăturile
Genitiv-Dativ călcăturii călcăturilor
Vocativ călcătură călcăturilor
  1. fel de a merge; pas, mers, umblet.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.