cârmuire

română

Etimologie

Din a cârmui.

Pronunție

  • AFI: /kɨr.mu'i.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
cârmuire
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ cârmuire cârmuiri
Articulat cârmuirea cârmuirile
Genitiv-Dativ cârmuirii cârmuirilor
Vocativ cârmuire cârmuirilor
  1. acțiunea de a (se) cârmui.
  2. organ de conducere; guvern, stăpânire.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.