câștigător

română

Etimologie

Din a câștiga + sufixul -ător.

Pronunție

  • AFI: /kɨʃ.ti.gə'tor/


Adjectiv


Declinarea adjectivului
câștigător
Singular Plural
Masculin câștigător câștigători
Feminin câștigătoare câștigătoare
Neutru câștigător câștigătoare
  1. care a obținut un câștig material, o superioritate asupra alteia într-o întrecere (în muncă, în sport etc.).
  2. victorios într-o întrecere sportivă.
  3. care asigură câștigul, care dă dreptul la câștig sau dovedește acest drept.


Traduceri


Substantiv


Declinarea substantivului
câștigător
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ câștigător câștigători
Articulat câștigătorul câștigătorii
Genitiv-Dativ câștigătorului câștigătorilor
Vocativ câștigătorule câștigătorilor
  1. persoană care a obținut un câștig material, o superioritate asupra alteia într-o întrecere (în muncă, în sport etc.).
  2. animal, îndeosebi cal victorios într-o întrecere sportivă.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.