buttare

italiană

(italiano)

Etimologie

Din franceza veche bouter (confer provensală botar) < limba francă *bōtan.

Pronunție

  • AFI: /but'tare/


Verb

I. (tranzitiv)

  1. a arunca, a azvârli
  2. a vărsa, a turna; a curge
  3. a arunca in toate părțile; a irosi

II. (intranzitiv)

  1. (fam.) a forma

Sinonime

I.

Cuvinte derivate

  • buttarsi
  • buttafuori
  • buttata

Expresii

  • buttare giù
  • buttare via
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.