bunețe
română
Etimologie
Din bun + sufixul -ețe.
Pronunție
- AFI: /bu'ne.ʦe/
Substantiv
| Declinarea substantivului bunețe | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | bunețe | buneți |
| Articulat | bunețea | bunețile |
| Genitiv-Dativ | buneții | buneților |
| Vocativ | bunețe | buneților |
- (reg.) bunătate.
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.