bumbăcit
română
Etimologie
Din a bumbăci.
Pronunție
- AFI: /bum.bə'ʧit/
Substantiv
| Declinarea substantivului bumbăcit | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | bumbăcit | bumbăcite |
| Articulat | bumbăcitul | bumbăcitele |
| Genitiv-Dativ | bumbăcitului | bumbăcitelor |
| Vocativ | bumbăcitule | bumbăcitelor |
- faptul de a bumbăci; vătuire, bumbăceală.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.