bruco

Vezi și : brucò

italiană

(italiano)

Etimologie

Din latină târzie brūchus < greacă antică βρούχος (broýchos).

Pronunție

  • AFI: /'bruko/


Substantiv

bruco m., bruchi pl.

  1. (entom.) omidă, larvă

Sinonime

Cuvinte derivate

  • brucare

Referințe

Etimologie

Derivat regresiv din brucare.

Verb

  1. forma de persoana a I-a singular la prezent indicativ pentru brucare.
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.