briceag

română

Etimologie

Din turcă biçak (influențat de brici).

Pronunție

  • AFI: /briˈʧe̯ag/


Substantiv


Declinarea substantivului
briceag
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ briceag bricege
Articulat briceagul bricegele
Genitiv-Dativ briceagului bricegelor
Vocativ briceagule bricegelor
  1. cuțitaș de buzunar cu una sau mai multe lame care se închid, intrând între plăsele; brișcă.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.