brățea

română

Etimologie

Refăcut din pluralul brățale (ieșit din uz < brățară).

Pronunție

  • AFI: /brəˈʦe̯a/


Substantiv


Declinarea substantivului
brățea
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ brățea brățele
Articulat brățeaua brățelele
Genitiv-Dativ brățelei brățelelor
Vocativ brățea brățelelor
  1. (reg.) brățară.


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.