brândușiță

română

Etimologie

Din brândușă + sufixul -iță.

Pronunție

  • AFI: /brɨn.du'ʃi.ʦə/


Substantiv


Declinarea substantivului
brândușiță
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ brândușiță brândușițe
Articulat brândușița brândușițele
Genitiv-Dativ brândușiței brândușițelor
Vocativ brândușiță brândușițelor
  1. (rar) brândușea.


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.