boróka

maghiară

(magyar)

Etimologie

Din slavă (veche) *bor + -ka, confer slovacă borievka.

Pronunție

  • AFI: /'boroːkɒ/


Substantiv

boróka, pl. borókák

  1. (bot.) ienupăr, jneapăn

Cuvinte compuse

  • borókafenyő
  • borókapálinka
  • közönséges boróka

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.