bodârlău
română
Etimologie
Origine incertă, probabil expresivă.
Din maghiară bujdorló, după Drăganu, Dacor., 334; formă care ar justifica fonetismul român, din maghiară bukdar („cufundar”), derivare de la bukdolni („a se cufunda”) (cf., Cihac, II, 483 și DAR).
Pronunție
- AFI: /bo.dɨrˈləw/
Substantiv
| Declinarea substantivului bodârlău | ||
| m. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | bodârlău | bodârlăi |
| Articulat | bodârlăul | bodârlăii |
| Genitiv-Dativ | bodârlăului | bodârlăilor |
| Vocativ | bodârlăule | bodârlăilor |
- (ornit.) cufundar.
Cuvinte compuse
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.