blasfemia

română

Etimologie

Din germană blasphemieren < latină blasphemare.

Pronunție

  • AFI: /blas.fe.ˈmja/


Verb


Conjugarea verbului
blasfemia
Infinitiv a blasfemia
Indicativ prezent
pers. 1 sg.		 blasfemiez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.		 să blasfemieze
Participiu blasfemiat
Conjugare I
  1. (v.intranz.) a rosti o blasfemie, a huli.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.